Obiective turistice - Mahmudia, Delta Dunarii

Inainte de a consulta paginile alaturate, va recomand sa lecturati scurta prezentare a comunei Mahmudia, asezata acolo unde intalnirea dintre vechiul taram al Dobrogei si noutatea creata de reasezarea permanenta a Dunarii in frumoasa si bogata Delta a Dunarii, a generat o istorie impresionanta.

Populaţia este formată din români, lipoveni, ucraineni şi câteva familii de turci veniţi în secolul al XVIII-lea. Cei 2.968 de locuitori, din punct de vedere etnic, în localitatea Mahmudia sunt: români 80%, ruşi-lipoveni 17%, ucraineni 1,5% , turci 0,9% si bulgari 0,6% si formeaza 1,21% din populatia stabila a judetului Tulcea.

Ocupaţii de bază sunt agricultura, exploatarea calcarelor şi pescuitul. Deşi reculul înregistrat de industria siderurgică a avut un efect puternic negativ, comuna se dezvolta în continuare, profitând de potenţialul turistic ridicat si aparitia activităţilor complementare acestuia. Potenţialul turistic al comunei Mahmudia decurge din amplasarea localităţii pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, poarta de intrare in Delta Dunarii.

Turismuleste sustinut de servicii de comert si transport.Astfel gasim toata gama de servicii din comert: farmacii , dispensar medical , oficiu poştal , atm-uri, piata produse agricole, magazine cu produse alimentare si nealimentare , inclusiv ustensile pentru practicarea pescuitului sportiv.

De altfel, daca doriti sa va aprovizionati cu produse proaspete, pensiunea se afla la cca. 600 m de centrul comercial si intr-o mica plimbare prin pitoreasca localitate veti cumpara cele necesare. Serviciile de transport pe apa asigura vizitarea deltei in scop turistic sau practicarea pescuitului sportiv.

LEGENDELE

“Se spune că numele frumoasei comune de pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe îşi are originea într-o tristă poveste de dragoste, petrecută în urmă cu sute de ani. Localnicii povestesc că un tânăr turc pe nume Mahmud se iubea în secret cu o frumoasă româncă pe nume Lia. Când idila a fost aflată de semenii lor, părinţii de religii diferite s-au opus căsătoriei dintre cei doi. Tinerii au luat atunci hotărârea să îşi pună capăt zilelor şi s-au înecat în apele învolburate ale Dunării. De atunci, se spune că localnicii şi-au numit aşezarea Mahmudia, în amintirea tânărului îndrăgostit şi a iubitei sale românce.
Dincolo de tradiţia orală, mai există o variantă a proveninenţei denumirii (absolut logică),iar aceasta este legată de sultanul Mahmud al II-lea. După războiul ruso-turc din 1828, localitatea capătase o importanţă strategică deosebită, întrucât braţul Sfântu Gheorghe devenise graniţă între cele două mari puteri ale lumii. Sultanul Mahmud II a adus în 1832 în localitate sute de familii de tătari, care în cinstea binefăcătorului lor, au schimbat numele aşezării cunoscută până atunci sub numele de Moldovan. Mahmud a ridicat localitatea la rangul de oraş, care devenea astfel capitala unui întreg district ce număra în jur de 20.000 de locuitori. Din acel moment, aşezarea se numea Mahmudieh”.
“O altă poveste ne spune că numele comunei vine din momentul în care sultanul a intrat în localitate, fluturând în semn de salut şi de pace o ie românească. Copiii strânşi pe marginea drumului pentru a-l vedea pe oaspete au început atunci să strige cuvintele Mahmud şi Ie, unindu-le şi formând numele modern…” (sursa- Legende din Tinuturi Dobrogene – Eugenia Doina Gemală)

De pe site-ul Primariei Mahmudia aflam ca: “…. întemeietorii satului modern au fost ciobanii transilvăneni, sosiţi în sec. XVIII. În 1832, sultanul Mahmud al II–lea a întărit aşezarea şi a construit o geamie, ridicând-o la rang de oraş, motiv pentru care i s-a schimbat şi numele. Acest rang nu a durat decât câţiva ani, pentru că în 1850 I. Ionescu de la Brad dădea localitatea complet distrusă, după războiul ruso-turc. Românii, care erau majoritari şi după ce satul a fost repopulat, tot cu mocani, au fost cei care au construit şcoala, în 1879 şi biserica în 1864. Datorită inundaţiilor din deltă şi de pe malurile Dunării, mulţi ruşi-lipoveni, pescari din tată-n fiu, s-au aşezat în Mahmudia, într-o zonă mai sigură, adăugându-se populaţiei musulmane şi celei româneşti, care era destul de instabilă, totuşi, după cum o arată statisticile. În 1896 se semnala o populaţie de 1215 persoane, alcătuită din 553 ruşi-lipoveni, 378 români, 146 turco-tătari, 89 evrei, 47 bulgari şi 2 armeni. În acele vremuri satul avea o şcoală mixtă cu 2 învăţători, biserică cu un preot şi un cântăreţ şi o geamie (din 1853) cu 3 hogi”.